as avea si eu o intrebare.cati dintre voi si-au dorit cand erau mici sa danseze,sa cante sau sa fie actori iar pe parcurs acest vis li s-a "evaporat"?eu una da.si anume sa dansez.doar ca la mine nu s-a evaporat.adevarul este ca niciodata nu mi-as fi imaginat ca dupa perioada(6-10 ani) in care am dansat voi mai ajunge vreodata sa simt ca muzica poate sa-mi controleze fiecare miscare a corpului.da.si astazi am constatat ca intr-adevar acesta este visul meu.SA DANSEZ! azi am vrut sa fac o pauza.(dupa 1 an ar fi fost prima pauza),deoarece scoala nu prea imi permite sa mai vin la antrenamente si in plus mai e si pationoarul.placerile iernii.dar nu am putut sa intrerup.orice mi s-ar intampla pur si simplu nu pot renunta.in mai am avut primul spectacol intr-un an.da.m-am incurcat,dar pentru mine nu conta.dansam.eram in alta lume.miscarile ajunsesera deja niste reflexe.cantam si dansam in acelasi timp.deja nu mai simteam nici prezenta fetelor din trupa.nici a publicului.eram doar eu si ritmul.cand dansez pot sa uit de orice e in jurul meu.trebuie doar sa aud o melodie si deja incep sa dansez.pe strada,in casa, in scoala("nu mai dansa ma aici"-stefy).peste tot.nu ma intereseaza ce spune lumea.de ce?pentru ca altii nu pot simti ce simt eu.dar stiu ca voi creste si poate ca dansul nu va mai avea aceasi putere asupra mea...dar cine stie?tot ce regret este ca nu am facut niciodata balet.
dar sper ca aceasta pasiune sa nu cunoasca un final.
[visele merita traite.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu